....as vrea sa inchid seara de ieri intr-o cutie mica mirosind a brad,a iarna…a ea, as vrea ca tot ce simt,ce traiesc,ce gandesc sa inchid in aceiasi cutiuta mica ce miroase a brad.E greu,imposibil la fel de greu cum e sa tii in tine ganduri si experiente care bat la usa sufletului tau! Te chinuie si te roade neputinta si gandul ca ai parea deplasat si nebun daca ai face macar aluzie la ceea ce simti!
Si ce poti sa faci?....iti mai ramane cosmarul de a te arunca in propriile vise,de a te rasfoi noaptea pe toate partile ,de a te trezi brusc din somn cu gandul la…dorinta arzatoare din tine.
Si?...ramani cu gandurile nebune,negre.Si toate astea pentru ca iti este frica,pentru ca nu ti-ai gasit inca pacea(interioara).dar locul tau ales te cheama…si peste putin timp ve fi din nou “acasa”…
Doar asta iti mai da putere,desi te pierzi in suspin..si..
Tot ce iti doresti e un "suflet cald" langa tine, o inima blanda care sa bata divin, si ceri asta in rauri de lacrimi…
cum imi place mie sa spun...."puterea sta doar in tine"....
RăspundețiȘtergereAtat de bine te inteleg...
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereprimesti in rauri de lacrimi, te bucuri la fel, pierzi in acelasi mod.Amintirile sunt inchise in cutiuta cu miros de brad, sunt in sufletul tau.>:D<
RăspundețiȘtergere