- Stii ca asta e ultima data cand ne vedem.
Vantul ii ravasea usor gandurile. Eu o îmbratisam ca si cand as fi pierdut-o în curand, realizam asta ; ea imi simtea rasuflarea sacadata izbindu-se de pielea sa rece. Mi-am ascuns chipul printre faldurile camasii sale si am inspirat adanc. Buzele mele alunecara încet peste ale ei - doua flacari arzand contopite şi reaprinzand pentru o clipa cenusa amintirilor. Sarutul nostrum fu scurt, încarcat de neputinta mea si de teama ei. Nu mai suntem noi însisi, se gandi ea. În curand vom fi doi straini care vor pretinde ca totul e în regula. Bratul meu o cuprinse de dupa umeri.
- Da, stiu, ii sopti eu.
I-am prins o suvita de par intre degetele mele, parca dorind sa-i tin minte mireasma. Ea imi musca buza, iar…
- Multumesc pentru amintiri, adauga ea, încet.
Imi lua mana în a ei, iar degetele noastre se împletira. Continuand sa ma îmbratiseze, ea se pregati pentru momentul în care va trebui sa-mi dea drumul.
