Iunie 2009…acelasi loc plin de amintiri,aproape aceleasi persoane,mai putin ea,era pentru prima data in prezenta mea…gesturi noi, priviri noi,bineinteles ale ei…era si pentru prima oara cand schimba doua vorbe cu mine.Parea atat de frumoasa,asa cum statea acolo in lumina aurie..as fi dorit sa-i ating buzele doar ca sa vad daca sunt asa de moi precum par,si parul,si obrazul,si gura..
Ceva timp mai tarziu aveam sa ies numai cu ea,eram dispus sa renunt la restu’…ii placea sa fie misterioasa..Daca cineva avea cheia enigmei ei acela era…ne vedem din ce in ce mai des,aproape zilnic,si asta avea sa ne apropie…Nu puteam sa fac un tablou complet al ei,parca mai aveam nevoie de ceva informatii….(trecem peste)
Stiu ca amintirile nu vroiau sa-mi paraseasca mintea,stateau acolo undeva in prima linie,ma torturau ca niste steaguri rosii fluturate in fata unui taur…Doua saptamani mai tarziu aveam sa aful cat de viu parea parul ei cand I se rasucea pe degete..ii stiam gustul pielii..si finetea lobului urechii.Tot mai des privirea mea se atintea spre gura ei,cunosteam atat de bine locul de parca o siluisem cu gura mea…era printre putinele fete care m-ar fi lasat sa le sarut atat de intim…
One year latter…
Ea fu prima care privi in alta parte.eu mi-am lasat mainile sa alunece pe umerii ei.Tacerea se prelungi la nesfarsit….
Apoi totul se terminase.
Astfel de amintiri refuza sa moara,sa fie ingropate in adancurile mintii,e o amintire vie care fierbe intre noi,un lucru viu aproape tangibil…
