Septembrie 2009...

       - Stii ca asta e ultima data cand ne vedem.
Vantul ii ravasea usor gandurile. Eu o îmbratisam ca si cand as fi pierdut-o în curand, realizam asta ; ea imi simtea rasuflarea sacadata izbindu-se de pielea sa rece. Mi-am ascuns chipul printre faldurile camasii sale si am inspirat adanc. Buzele mele alunecara încet peste ale ei - doua flacari arzand contopite şi reaprinzand pentru o clipa cenusa amintirilor. Sarutul nostrum fu scurt, încarcat de neputinta mea si de teama ei. Nu mai suntem noi însisi, se gandi ea. În curand vom fi doi straini care vor pretinde ca totul e în regula. Bratul meu o cuprinse de dupa umeri.
  - Da, stiu, ii sopti eu.
I-am prins o suvita de par intre degetele mele, parca dorind sa-i tin minte mireasma. Ea imi musca buza, iar…
  - Multumesc pentru amintiri, adauga ea, încet.
 Imi lua mana în a ei, iar degetele noastre se împletira. Continuand sa ma îmbratiseze, ea se pregati pentru momentul în care va trebui sa-mi dea drumul.

.Am tras-o mai aproape, caldura ei ma mangaie în timp ce-mi cauta buzele. Miezul acela rece, trupul ei stins, se modela sub atingerea mea.. Degetele mele se încurcara in parul ei, impulsive, dar liniştitoare, jucandu-se cu suvitele de par. Ne apartineam unul altuia, asta glasuia trupul, asta canta inima, asta sopteau gandurile ei,dar...

ce se poate intampla?

si…chiar nu mi-a fost teama niciodata ca gresesc,sau poate ca mi-a fost dar asta nu m-a oprit niciodata sa ma dau cu capul de tot felul de lucruri.Am intrat in treburi unde nu aveam ce cauta,am alergat dupa cine nu trebuia,am avut incredere in oameni lasi.Am gresit fata de oamenii din jur..m-am entuziasmat pentru lucruri care chiar nu aveau importanta,si multe altele,dar…nu imi pare rau ca am incercat.
Am fost respins de multe ori,am pierdut multi bani,si…degeaba. De la un refuz iti revi,bani ii faci,dar.. e ceva care nu mai are remediu..
Si uite asa m-am trezit la realitate,sau mai bine zis”m-a trezit “ e vorba de o “ea”,o alta ea care parea mult mai deschisa,gandea dupa alte principii,cu alte cuvinte parea mai femeie.Avea o replica, care si acum mi-o amintesc”esti legat la ochi”…si daca regret ceva este faptul ca am lasat-o sa plece dar...STOP!!!
Stii cum se spune”nu dispretui lucrurile mici”-pana si o lumanare poate sa faca ce soarele nu poate face niciodata- sa lumineze noaptea.


Care este cel mai rau lucru care ti se poate intampla?

Iunie 2009…acelasi loc plin de amintiri,aproape aceleasi persoane,mai putin ea,era pentru prima data in prezenta mea…gesturi noi, priviri noi,bineinteles ale ei…era si pentru prima oara cand schimba doua vorbe cu mine.Parea atat de frumoasa,asa cum statea acolo in lumina aurie..as fi dorit sa-i ating buzele doar ca sa vad daca sunt asa de moi precum par,si parul,si obrazul,si gura..
Ceva timp mai tarziu aveam sa ies numai cu ea,eram dispus sa renunt la restu’…ii placea sa fie misterioasa..Daca cineva avea cheia enigmei ei acela era…ne vedem din ce in ce mai des,aproape zilnic,si asta avea sa ne apropie…Nu puteam sa fac un tablou complet al ei,parca mai aveam nevoie de ceva informatii….(trecem peste)
Stiu ca amintirile nu vroiau sa-mi paraseasca mintea,stateau acolo undeva in prima linie,ma torturau ca niste steaguri rosii fluturate in fata unui taur…Doua saptamani mai tarziu aveam sa aful cat de viu parea parul ei cand I se rasucea pe degete..ii stiam gustul pielii..si finetea lobului urechii.Tot mai des privirea mea se atintea spre gura ei,cunosteam atat de bine locul de parca o siluisem cu gura mea…era printre putinele fete care m-ar fi lasat sa le sarut atat de intim…
One year latter…
Ea fu prima care privi in alta parte.eu mi-am lasat mainile sa alunece pe umerii ei.Tacerea se prelungi la nesfarsit….

Apoi totul se terminase.
Astfel de amintiri refuza sa moara,sa fie ingropate in adancurile mintii,e o amintire vie care fierbe intre noi,un lucru viu aproape tangibil…

dorinte...

....as vrea sa inchid seara de ieri intr-o cutie mica mirosind a brad,a iarna…a ea, as vrea ca tot ce simt,ce traiesc,ce gandesc sa inchid in aceiasi cutiuta mica ce miroase a brad.E greu,imposibil la fel de greu cum e sa tii in tine ganduri si experiente care bat la usa sufletului tau! Te chinuie si te roade neputinta si gandul ca ai parea deplasat si nebun daca ai face macar aluzie la ceea ce simti!

Si ce poti sa faci?....iti mai ramane cosmarul de a te arunca in propriile vise,de a te rasfoi noaptea pe toate partile ,de a te trezi brusc din somn cu gandul la…dorinta arzatoare din tine.

Si?...ramani cu gandurile nebune,negre.Si toate astea pentru ca iti este frica,pentru ca nu ti-ai gasit inca pacea(interioara).dar locul tau ales te cheama…si peste putin timp ve fi din nou “acasa”…

Doar asta iti mai da putere,desi te pierzi in suspin..si..
Tot ce iti doresti e un "suflet cald" langa tine, o inima blanda care sa bata divin, si ceri asta in rauri de lacrimi…

alta zi...

..si te prinde in jocul ei,un joc lipsit de farmec,din contra poate hidos.Aceleasi fete(fetze), aceleasi locuri,aceleasi obiceiuri...nu,nu.Vreau o schimbare in viata mea,vreau ceva nou.
Apare blonda...parca la o pocnitura de degete se schimba totul..parca ma rapeste in lumea ei...o lume...in care cioburile dintr`o oglinda sparta, sunt mai pretioase decat insasi "oglinda" pentru ca lumineaza pasii, teama si gandurile negre...e decembrie dar am "sufletul cald"...

finete..

..parca atunci ma trezisem din somn,cand cineva ma intreaba anul trei SE?in ce sala?realizez ca eram la facultate,ma indreptam catre sala de curs,era joi,cea mai lunga zi din saptamana...imi atintesc privirea catre persoana care ma intreaba si observ ca era femeie dupa silueta foarte bine definita...intunericul si oboseala isi spuneau cuvantul,nu reuseam sa ii vad chipul(angelic)..
Sala 15.etajul 1
Ajung in sala de curs,era pentru prima data cand ii vedeam fata,ochii,parul...era o blonda cu ochii verzi...Dupa modul in care catalogam eu femeile dupa cum arata nu aveam sa cred niciodata ca era femeia care era dispusa sa ma tempereze...venea ca o consolare dupa ce mi se intamplase cu ceva timp in urma,eram cu moralul la pamant,ea avea sa mi-l ridice,nimic nu putea sa aduca un zambet pe fata mea,ea a reusit,ma simteam singur,,ea m-a facut sa ma simt inconjurat de cele mai bune,apropiate persoane...
Totul a constat intr-un zambet,nu costa nimic dar ofera multe..

de ce...?

Da,te iubeste…nu pot sa neg asta lafel cum nu pot sa neg faptul ca si eu te iubesc,sau cel putin te iubeam!acum nu mai stiu ce este,iubire sau ura,dragoste sau indiferenta,agonie sau extaz…ma privesc in oglinda si nu ma recunosc,parca nu sunt eu,parca ma transpun intr-o alta stare..in fine,nu asta conteaza acum!

Acum stiu ca trebuie sa imi dau mai multa importanta mie,si mai putina celor din jur,trebuie sa ma axez pe lucruri primordiale,cum ar fi facultatea.


Ei bine intr-un fel sau altul trebuie sa trec peste,sa imi refac viata,sa ma fac singur fericit nu sa astept sa ma faca cineva,sunt multe persoane in jurul meu,sunt atatea femei de iubit…de ce m-as mai gandi la tine?